sâmbătă, 9 noiembrie 2013

Idei de predici ale PS Ioan Mihaltan la duminica a 25-a dupa Rusalii



Idei de predici la duminica a douăzeci și cincea după Pogorârea Sfântului Duh
Ev. Luca x, 25-37.
1.Nu toate întrebările pe care le punem noi oamenii semenilor noștri și chiar lui Dumnezeu sunt sincere. argument: dacă ar fi sincere în momentul în care Mântuitorul îți dezleagă problema îndată  să urmezi ceea ce te-a sfătuit, dar faptul că nu accepți înseamnă că n-ai fost sincer, iar dacă pui și mai multe întrebări dovedești mai multă nesinceritate față de cel pe care-l întrebi.
2.Mântuitorul vrea să-l facă să înțeleagă că nu-i sincer, pentru că respectivul nu era oricine, era un om cunoscător al legii, putea să-i impute cum tu cunoscător al legii nu știi ce trebuie și oarecum ai face și o mustrare subtilă făcându-l să învețe lucruri pe care le știa.
3.Atât de limpede, clar, răspunde el Mântuitorului referitor la condițiile mântuirii încât e de mirare că mai pune întrebări din moment ce răspunde așa de clar.
4.Dar, pe semne, era un teoretician, nu un practicant, de aceea parcă i-ar răspunde Mântuitorului de ce stă pe gânduri când știe așa de bine și întărește „fă aceasta și vei fi viu”.
5.Discuția trebuia să se încheie, omul să se întoarcă acasă și să pună în practică ce trebuia să facă.
6.Foarte semnificativ este faptul că el pune din nou o întrebare Mântuitorului care n-avea rost de dată ce el a răspuns esențialul mântuirii. De fapt, se consemnează că “el voind să se îndrepteze pe sine”, adică să-și afirme părerea sa, dar nu era stăpânit de dorul mântuirii. S-ar părea că a vrut să-l pună în încurcătură pe Mântuitorul în convingerea sa.
7.Mare înțelepciune a avut Mântuitorul în intervențiile sale pentru oameni. El nu teoretiza și de cele mai multe ori dădea exemple ca și în cazul de față. Nu știm ce ar fi zis omul dacă era întrebat cine este aproapele său; nu știm dacă ar fi gândit la un aproape așa cum l-a prezentat Mântuitorul.
8.Mântuitorul îi prezintă un aproape de necrezut. Nu-i prezintă un preot care era de aceeași etnie, nici un levit, ci îi prezintă pe un străin de neamul evreiesc, incredibil pentru mentalitatea lor. Mântuitorul scoate în evidență că cei ce au crezut că sunt mai aproape nu au fost și cei pe care îi considerau străini au fost mai aproape.
9.Poate în exagerările noastre privind etnia și confesiunea înțelegem mai greu cine este aproapele nostru. Sfinții au înțeles mai bine această realitate. Ei s-au rugat pentru orice om de orice etnie, de orice confesiune. Ne gândim la Sf. Serafim de Sarov, Sf. Isaac Sirul care se ruga și pentru demoni.
10.Străinul de neam și de legea evreiască n-a făcut un lucru de mântuială, l-a luat, l-a spălat, l-a dus la casa de oaspeți. S-a angajat să-i poarte de grijă până la vindecare. A plinit ceea ce a răspuns omul: a iubit pe semeni ca pe sine însuși.
11.Iată o deosebire între teorie și practică, una să vorbești și alta să practici.
12.Mântuitorul îi pune în față exemple nu teorii la care respectivul nu avea ce să spună. era oarecum forțat ce să răspundă la întrebările Mântuitorului, iar dacă răspunde ceea ce trebuia să răspundă, Mântuitorul îl îndeamnă să facă și el asemenea.
13.Evanghelia nu ne spune dacă a făcut sau nu, sau a rămas un teoretician, un iubitor de întrebări, de discuții.
14.O întrebare: de ce foarte mulți dintre teoreticieni chiar și religioși și teologi sunt foarte străini de a practica ceea ce învață. Este mult mai ușor a citi, a teoretiza mai ales azi cu mijloacele ce sunt la îndemână decât a pune în practică. De ce? Practica cere transpirație, o luptă cu puteri străine de Dumnezeu, puteri ce insistă mereu în cele dinăuntru ale noastre, puteri ce insistă în amăgiri multe și neclare și toate acestea cer mari eforturi de răbdare, de înfrânare, de privegheri străine de comodități, încât pe drept cuvânt sfinții ce primeau aceste practici au fost numiți “eroi ai spiritului și mari conștiințe ale bisericii”.
15.Trăim o lume modernă în care teoriile se întrec unele cu altele, mereu se teoretizează în mass-media, dar se pare că suntem străini de practică. De aceea nu se observă rezultate ale cunoașterii lui Dumnezeu, a îndreptării oamenilor.
16.Socotim că avem lipsă de oameni ce învață prin tăcere. Repetăm ce a zis ucenicul către Sf. Antonie: “e destul să te văd părinte”-fiind întrebat de ce nu pune întrebări.
17.Se pare că noi rămânem la teoretizare deoarece este mult mai ușoară, comodă.
18.Un exemplu este viu grăitor și anume: se spune că până uraniul devine energie se cer multe reacții precise și e bine să asociem teoria cu transpirația duhovnicească de împreună lucrare cu harul.
19.Să medităm mai adânc la fraza: “mergi și fă și tu asemenea”.

(Text preluat din “Idei de predici la duminici si sarbatori”, PS Ioan Mihaltan, editura episcopiei Oradiei, anul 1999, pg.133;)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Decizia de publicare a opiniilor dvs. ne aparţine în întregime. Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. va revine în exclusivitate. In cazul in care contin expresii necuviincioase sau calomnii suntem nevoiti sa-l anulam. Va multumim pentru intelegere.