sâmbătă, 18 ianuarie 2014

Idei de predici ale PS Ioan Mihălțan al Oradiei la duminica a XXIX-a după Rusalii


Duminica a douăzeci și noua după Pogorârea Sfântului Duh.

Ev. Luca XVII, 12-19.
 
 

1.Termenul „mântuire” cuprinde în sine înțelesul de ușurare, salvare, izbăvire de o povară, de un greu, de un zbucium, de ușurare.

2.Cea mai folositoare salvare constă în iertarea păcatelor pentru că cel mai mare zbucium îl aduc fărădelegile și păcatele în ființa omului. Ne gândim la Cain care alerga în pustie strigând: păcatul meu e prea mare… Iuda care mergând s-a spânzurat.

3.Există o ușurare a suferințelor fizice: boli chinuitoare cum este lepra.

4.Leproșii prin suferință fizică aveau parte și de o suferință sufletească fiind excluși din societate, părăsiși de oameni.

5.Mântuitorul le-a adus două izbăviri: vindecarea fizică și mângâierea sufletească.

6.Este foarte interesant că binefacerile se uită.

7.Foarte păgubitor că răutatea se adâncește mai mult și mai adânc.

8.Omul e capabil să poarte mânie ani de zile și să nu vorbească cu semenii lor.

9.În cazul leproșilor dragostea Mântuitorului pentru ei nu pretinde recunoștință.

10.Dragosea curată nu e pretențioasă. Ceea ce e mai principal pentru binefacere și recunoștință este faptul că răspunzând unei binefaceri prin recunoștință se întărește comuniunea între binefăcător și primitor.

12.Lipsind acest răspuns la binefacere atât binefăcătorul cât și recunoscătorul se înstrăinează unul de altul, se slăbește comuniunea.

13.În aceasta constă marea pagubă și folos între binefacere și recunoștință: în întărirea sau slăbirea comuniunii.

14.Faptul că Mântuitorul scoate în evidență pe străinul recunoscător dovedește că peste confesiune și etnie fiecare om prin chipul lui Dumnezeu  din el este făptura lui Dumnezeu.

15.Străinul dovedește maturizarea chipului din el ca și alți păgâni; Platon în tinda bisericii.

16.Uneori cei care s-ar fi căzut să aibă maturizarea chipului n-au. Exemplul celor nouă leproși.

17.În zilele noastre Mahatma Gandi, un păgân, a dovedit maturizarea chipului lui Dumnezeu în el, mai creștin decât mulți creștini.

18.Nouă dintre cei care au primit tămăduirea fizică dar lipsindu-le maturizarea chipului lui Dumnezeu din ei, au rămas nevindecați sufletește, au rămas în sărăcia zbuciumului sufletesc.

19.Adevăratul echilibru l-a avut cel unul vindecat suflește și trupește de Mântuitorul, el contribuind la vindecarea sa prin recunoștință.

20.Fiind vorba de  „preoți” la care-I trimite Mântuitorul pe leproși se scoate în evidență folosul și valoarea preoției.

21.Preoția a intrat în planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii, în paradigmele divine.

22.Preoția a fost porncită și apărată de Dumnezeu. Cazul lui Datan și Abiron și Ozia, dovadă concludentă de apărare a preoției din partea lui Dumnezeu(i-a înghițit pământul).

23.Până la 1517 – Martin Luther – s-au scris cele mai frumoase tratate despre preoție: Sf. Vasile cel mare, Grigore de Nazianz și Simeon al Tesalonicului.

24.Luther și după el cultele neoprotestante au negat preoția, privind-o cu dispreț.

25.Să nu se uite că Luther a fost călugăr, s-a lăsat de călugărie, și-a luat o călugăriță Debora, cu care a avut 6 copii (sacrilegiu).

26.În aceste slăbiciuni e logic că a negat preoția Bisericii.

27.De ce să ne îndoim de harul preoției dat de Mântuitorul oamenilor? În acest ne îndoim de forța iubirii. Ce rost mai au cuvintele: câte veți lega....

28.Că preoții au slăbiciuni – nu diminuează harul care e de la Dumnezeu nu de la preot.

29.Dacă ne legăm de slăbiciuni atunci cine ar putea fi preot?

30.Poporul român a cinstit întotdeauna pe preot, i-a sărutat mâna dreaptă în semn de respect că această mână conlucra cu Sf. Taine.

31.Lă Mărășești prof. Șerbănescu dovedește faptul că s-a descoperit o mână de preot neputrezită având în ea Sf. Cruce.

32.Nici o confesiune nu dă dovadă de sfinți făcători de minuni pentru că le lipsește preoția.

33.Numai Bisericile cu preoțime au sfinți făcători de minuni. De ce? Pentru că sfințirea are la bază spovedania și împărtășania cu Sf. Taine.

34.Să păstrăm respectul și cinstirea față de preoție, precum au respectat-o moșii și strămoșii noștri nelăsându-ne influențați de unele practici străine nefolositoare neamului românesc.

35.Recunoștința față de Dumnezeu și față de părinți.

 (Text preluat din PS Ioan Mihălţan, episcopul Oradiei  Idei din Sfintele Evanghelii pentru predicile duminicilor şi sărbătorilor de peste an”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române al Oradiei, 1999, p. 147)

 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Decizia de publicare a opiniilor dvs. ne aparţine în întregime. Responsabilitatea juridică pentru conţinutul comentariilor dvs. va revine în exclusivitate. In cazul in care contin expresii necuviincioase sau calomnii suntem nevoiti sa-l anulam. Va multumim pentru intelegere.